venerdì 29 Marzo 2024,

Web&Social

Ξ Commenta la notizia

Storie terracinesi d’altri tempi: “Ju Fìjj de ju Cuanoneche”

scritto da Redazione
Storie terracinesi d’altri tempi: “Ju Fìjj de ju Cuanoneche”

Il canonico don Giuseppe Zizzi era un sacerdote ligio a suoi doveri, ma con un linguaggio crudo e franco, ed azioni imprevedibili e qualche volta eclatanti, che mal si combaciavano con la stereotipata immagine che ci facciamo di un prete. Ciò gli aveva propiziata la stima e la simpatia di tutti.

L’aneddoto che raccontiamo è accaduto intorno al 1900, quando il canonico aveva circa quarant’anni di età.

e.l.

Ju Fìjj de ju Cuanoneche

Evene jttate ju sbij per Terracina che tenèva nu fij e ju cuanòneche Zizzi, curte de S. Giuvagne, nen dèsse né aje né baje.

Sòtte sòtte, accome a nu carbegnère, se mèsse a speculà chiste e chij per sapè chi, accome e qualmènte, c’èva jttata sta murmurazziòna.

E accusì, da Ncicche che dèsse che ce l’èva ditte Minghe, da Minghe che ce l’èva ditte Caliste, menètte a sapè da chi ev’ancumenzata sta chiacchiera e pecchè.

Nna dumènica mmatina, dunqua, mènte stev’a ddì  la Mèssa, arvuggiènnese per dì: urate frate – chi se vèdde an più prima fila?

-Prpotemènte a chij a’llà!

I guardètte nu mumènte e, dapò, accappate ju cuàlece e ju crocefisse, lèmme lèmme s’accustètte a lla balaustra e attaccètte:

-Vanne decènne per Terracina che tènghe nu fij.

– Oooh! – faciètte l’aggènta a vocca rupèrta a guadènnese an faccia sballuttite.

– E’ vère! J tènghe, mbè!

A sta cunfermazziòna nen ve diche che murmurazziona ancomenzètte dènte l Chèzzia.

Ju ciuciù ciuciù se putèva scutà anzenènte a lla funtana ‘gnuna schiattava de cunentèzza: pe 15 giorne tenèvena de che dì, sia a ju lavature che a lla funtana o a ju furne.

E chisà quante  fèmmene s’ènne muzzecate l emane per nen esse jte chèlla mmatina a lla Mèssa a S. Giuvuagne. Abbasta!

Ju cuanòneche agnezzètte la mana pe fa fa solènzej e daèò,stullunquènnela vèerze de chij, nel solènzej drammateche de lla setuaziò na, dèsse, foro e chiare:

  • E j so fatte cu mòjeta! –

Patapunfete!

Armesanente! Cu nnu mumènte eva tutte nu sèrasèra! Chiju, cu nu strille de pùerchè scannate zumpètte a ll’empède e cacciètte ju curtièje.

Facièva la serpentina per farze lassà da chij quatt’a cinqe che j’areggèvene, e che quase nen ce apptèvene, e scruccaca jastème da fa ‘ngelusì pe l’ammidia anzenènte  a Sanatasse.

Le fèmmene strellàvene  accome a cajne sbullacchiate e per scappà anciampecàvene a banche e sègge  ièrne capecule.

Chi chiama la Madonna chi santìAntonej e chi … i fij, che cercavene de farze annanze an mièzze a lle còsse de l’aggènta per vedè più mmèje, recacciate arète da j schiaffone e da lle jastème de lle mamme.

Mudeèste Giorgi, ju sacrestane, ec’acchiappate nu cuannelère e stèva vucine a ju cuanòneche, pronte a spaccà ju cuape a ju più prime che s’accustava.

An mièzzebbellòncia, an miezze a tutte stu tiatre, j’e a tutta sta bbebbellòncia, an miezze  a tutte stu tiatre, j’ùnenche che nen ze la pejàva manche per gnènte èva jsse: ju cuanòneche!

Cu lle mane ancruciate sòpe la panza, cu nna faccia seràfeca d’annucènza, s’aggiustava tute chiju bancheriòtte e ‘gne tante decèva:

  • Se tènghe nu fij j so fatte cu mòjeta e sennò nen j tènghe. Tu, che dice?…

E fernesciètte accome tenèva da fernì: dènte a lla cantina de ju cuanònecge.

Dapò na gerèlla de qurèle e contre qurèle, de Carbegnère, de ‘vucate, de Prutore, Sìnneche e Vèscuve, fùrne acchiarite le cose e ju cuanòneche zuffrì nu stuzzwcchètte a jsse e a quatt’a cinqe cumpagne sèje.

Ce faciètte magnà baccalà an quazzètta, an bianche e roste, càreche de diavulitti da j’appeccià, e vuine, tante vuione che… Madonna, affòcheje”.

 

 

Riproduzione riservata.

Rispondi alla discussione

Facebook